Ridica-voi ochii mei la ceruri

Drumurile vieţii


Sunt momente când încrederea şi siguranţa pluteşte în aer...Poţi să te bucuri de toate şi de toţi pentru "îţi merge bine"...

Lucrurile însă se mişcă atât de repede, piaţa se schimbă....serviciile pe care le oferi trebuie adaptate la cererea clienţilor....Ca să rezişti e nevoie de multă muncă şi dăruire....

La unmomentdat oboseşti..Ai nevoie de pauza....Poate un concediu sau chiar să schimbi domeniul:D....

Sunt atâtea căi în faţa ta pe care  ai putea să porneşti....Te-ai duce dacă ai şti că e bine şi uşor....Însă necunoscutul acoperă cărările precum frunzele toamna....şi noi, parcă legaţi la ochi, încercăm să găsim drumul cel bun....Uşor, cu piciorul în faţă....apoi îl aducem pe celălalt...Cu mâinile, le întindem "în întuneric"....încercăm să simţim ce se află în faţă şi, hop! Am mai trecut de un obstacol:)....

Cel mai bine e când avem pe cineva în "echipă"....E mult mai uşor...Dacă te încrezi în el, ea....sau chiar să-L simţim pe Dumnezeu de partea noastră....Drumul poate fi parcurs mai uşor....Mult mai uşor....

Este uimitor cum poţi să ai succes, să simţi că poţi muta munţii din loc, ai ocazia să creezi şi să oferi celor din jur o mulţime de oportunităţi...O perioadă bună de timp înveţi, munceşti, îţi măreşti echipa şi o dezvolţi, o educi şi vezi cum o mulţime de idei şi dorinţe pot ajunge să se îndeplinească....Ai parte chiar şi de câştiguri financiare pe lângă cele de natură personală, socială...Apoi, încep greutăţile....Se schimbă piaţa...Apar ciupercile ca şi după ploaie.....Toţi oferă servicii "bune, de calitate", toţi sunt profesionişti iar tu....Tu, unde îţi mai găseşti locul între atâtea ciuperci?.....

Simţi că te sufoci....Dacă nu faci ceva urgent în această privinţă....vin "profesioniştii" şi te şterg....Vin ciupercile!!!!.parcă nu ai avea rădăcini puternice....Unde este echipa ta?

Un vis, o entitate originală, unică, e gata să se destrame....Unde suntem noi cei ce am crescut odată cu ea?, Unde suntem noi cei ce nu de mult timp eram "o familie"? Unde sunteţi toţi?

Nu suntem departe....chiar deloc....Ne-am desprins precum puii când îşi iau zborul de lângă mama lor....Fiecare face ce ştie mai bine.....cariere multe se dezvoltă din acest domeniu al animaţiei de tabără.....( traineri, ghizi montani, animatori, petreceri...) Am rămas însă pe veci cu o rădăcină acolo, de unde ne-am hrănit sufletele şi minţile... Acolo unde am crescut odată împreună.....



Încet, încet se face linişte....Nimeni nu mai are putere să mai spună ceva sau să facă ceva.....Ne rămân însă pozele....Amintiri de neuitat......Proiecte, evenimente, tabere şi cursuri.....Se lasă cortina.

 Ce viaţă de invidiat .....Aplauze!!

Mulţumesc frumos, echipa Adventure CAMPS!

Nu pot decât să mă gândesc că oriunde aş merge, orice aş face, mereu o să ofer ceva din tine.....

Liniste....

....si pace ....Se vede pe geamul de la tren afara.....Stand in compartiment si "vegetand"....dupa cateva zile bune de munca si "alergatura cu copiii" prin soare, ma bucur de aerul conditionat si de privelistea de afara.....Campuri cosite, verzi, uscate.....capite de fan, apa, copaci si padurea in spate.....

Cata liniste....Parca nimeni si nimic nu mai misca pentru cateva secunde se opreste timpul in loc....

Miroase a fan...

As vrea sa stau.....sa ma odihnesc si sa ma bucur de vara cu adevarat.....De fapt in acest an, dupa foarte mult timp, pot sa spun ca am avut ocazia sa stau in Cluj in luna iulie....De cand am descoperit taberele, mereu am fost plecata si nu vedeam Clujul decat la intoarcere.....deja era toamna....


Presimt ca acest an, poate sa fie un inceput bun pentru multi dintre noi....Viata are o intorsura interesanta mereu atunci cand nu te astepti....:)...Mereu e plina de surprize...

Sunt obosita....Nu imi doresc decat sa gasesc vre-o doua saptamani libere in care sa scap de rutina , sa ma ocup numai de mine personal.....Probabil ca toti simtim asta la unmomentdat....

E normal...


am inceput sa-mi fac din nou planuri....