"Banii: Stapaneste jocul" de Tony Robbins - mica Recenzie

La sfarsitul anului am descoperit oferta cu pachetele lui http://burcash.ro/, sfaturi bune de educatie financiara. Pe langa educatia financiara a copiilor de mici and voi fi mare voi fi....bogat" si cateva strategii decizionale "8 decizii care iti marcheaza viata financiara, una dintre cartile din pachet este "Banii: Stapaneste jocul" a lui Tony Robbins.

Tony Robbins e celebru, un cunoscut speaker motivaţional şi autor al multor cărţi. Mulţi dintre voi probabil că ştiţi că este o persoană prosperă, 
El a ajutat milioane de oameni să îşi descopere puterea interioară şi să ajungă la nivele superioare atât în plan profesional cât şi în cel personal.
Această carte aduce ceva nou. Înţelepciune neconvenţională, strategii practice şi poveşti inspiraţionale, toate astea te vor face să descoperi că e o plăcere să o citeşti. Carteaeste lunga, are aproape 700 de pagini, este grea dar nu te plictiseşte.
Principalele lucruri pe care le abordează:
  • demolează cele mai mari mituri privind finanţele personale şi investiţiile;
  • îţi arată cum să îţi grăbeşti drumul spre pensionare (dacă ai suficienţi bani acest lucru se poate întâmpla chiar şi la 40 de ani);
  • îţi spune cum să îţi protejezi banii de oscilaţiile pieţii;
  • îţi explică cum să creezi un plan de venit pe viaţă;
  • îţi dezvăluie nişte produse financiare care să te ajute să investeşti.

Plină de pasaje inspiraţionale, scheme detaliate şi statistici neştiute de nimeni, Tony îţi va schimba modul prin care îţi priveşti finanţele şi te duce spre o viaţă mai bună. Face asta cu ajutorul a 7 paşi de libertate financiară.
Pasul 1: să dedici bani pentru economisire şi investiţii
Pasul 2: să cunoşti regulile jocului
Pasul 3: să faci jocul să fie câştigător;
Pasul 4: Să înveţi unde să îţi direcţionezi banii
Pasul 5: Să creezi o reţea de surse de venit pe viaţă
Pasul 6: Să investeşti ca un milionar
Pasul 7: să trăieşti o viaţă îmbelşugată.
Cu toate că în această carte se vorbeşte mult despre bani, despre cum să îi faci să producă pentru tine, Tony Robbins evidenţiază un lucru important: la finalul vieţilor noastre nu va conta câţi bani am făcut şi unde i-am investit, ci cât de mult am îmbunătăţit lumea din jurul nostru.
La sfârşitul cărţii el precizează: “Să fii cel mai deştept tip din zonă nu este ţelul. Ţelul este să trăieşti o viaţă plină de însemnătate, indiferent cum o defineşti tu.”
Chiar dacă poate ţi s-ar părea că nu tot ceea spune se aplică, înveţi lucruri noi din această carte, şi doar pentru asta merită să o citeşti.

Pentru mine, personal, cartea e grea..La momentul de fata ma stradui sa o recitesc ....Simt ca poate inca nu sunt pregatita pentru a o intelege.


 
Tony Robbins, Banii: Stapaneste jocul, recenzii, carti, dezvoltare personala, educatie, educatie financiara, ce citesc



Rama cu amprenta bebelus

Am primit de la nasa un cadou tare dragut. Bine, cand Andrei era mic, mic...Am tot amanat sa-i facem amprenta...Dar la 6 luni a venit si randul ei.

Mi se pare o idee de cadou super tare! La cat de repede trece timpul, chiar merita sa pastram amintire tot ce se poate cu piticii nostri, chiar si amprentele....

rama cu amprenta bebelus, cadouri, cadouri bebelusi, cadouri pentru parinti, cadouri pentru iubitorii de animale, idei de cadouri,cadouri petrecere botez, cadouri petrecere baby shower


rama cu amprenta bebelus, cadouri, cadouri bebelusi, cadouri pentru parinti, cadouri pentru iubitorii de animale, idei de cadouri,cadouri petrecere botez, cadouri petrecere baby shower



Am observat ca e valabil si pentru iubitorii de animale care doresc sa -si pastreze amprentele animalelor lor de companie.

Ce poti face cu branza de vaca? :)

Pe un grup de pe facebook o mamica avea 1 kg de branza proaspata de vaca si se intreba ce poate sa faca cu ea.

In mai putin de 8 minute a primit urmatoarele raspunsuri:


  • Plăcintă, prăjitură sau cornulețe
  • Branzoaice
  • Papanasi cu dulceata si sos de smanatana vanilat
  • chisecake  , vergobeles si papanasi
  • Prăjitura "Fanta" e simplu și gustos. Iti trebuie 500 gr branza doar
  • Gomboti
  • Spagheti cu branza la cuptor sau gogosele cu branza
  •  macaroane cu branza si stafide
  • branzoici
  • clatite umplute cu branza , pe deasupra smantana si bagat totul la cuptor
  •  Plăcintă
  • macaroane cu branza cu putina esenta de vanilie 
  • Budinca
  • Prajitura cu stafide si branza
  • Poale in brau

Tipuri de colaboratori

Noi oamenii nu suntem facuti sa traim singuri. Mai mult decat atat o afacere, oricat de mica ar fi ea, nu ar functiona nici un moment fara colaboratori, clienti, furnizori...Dar de mare importanta sunt colaboratorii (angajatii). Ei sunt foarte importanti si de multe ori noi nici nu stim aprecia acest lucru. Ne dam seama abia cand echipa incepe sa se "subrezeasca".

Azi vreau sa-mi aduc aminte de o parte dintre colaboratori mei si sa-i bag in diferite "oale". De o parte imi este tare dor si am in minte o multime de amintiri frumoase...De la multi dintre ei am invatat o gramada de lucruri...Poate ca o parte dintre ei au avut ocazia sa invete ei ceva de la mine...De multe ori stateam si realizam ce oameni minunati a pus Dumnezeu in viata mea, fiecare cu calitatile lui, fiecare avand un loc in echipa si in ceea ce este "Resurse de Petreceri".

Am avut parte sa lucrez cu

  • cu profesionisti cum rar mai intalnesti, pasionati de munca lor, implicati mereu in autoeducatie si formare, punctuali si responsabili....mai buni decat tine in domeniul tau!!! ....Doamne! da-le sanatate si putere sa poata face ce fac, ca bine fac! din pacate oamenii isi mai schimba prioritatile, localitatea, li se schimba viata dar cu totii ne dorim sa avem cat mai multi angajati sau colaboratori de acest fel. Asta ca sa avem taria de a crede ca putem face ceea ce ne propunem si sa nu ne simtim singuri "pe piata".
  • tineri, loiali, finuti si moi dar disponibili la orice ora, fara sa se planga vreodata. harnici si de incredere;
  • tineri, frumosi, cu karisma pentru clienti. mereu reusesc sa multumeasca clientul, facand o treaba de milioane. neatenti insa cu lucrurile sau cu inventarul. asfel de colaboratori sunt buni pentru imaginea firmei. insa nu ar trebui sa ne lasam dusi de imaginea de ansamblu. ci mai degraba ar trebui sa ne gandim cum vom "plati" pentru toata aceasta imagine buna (riscam sa ramanem fara materiale scumpe, fara costume, cu bani in minus, asta binenteles, daca nu suntem noi mai atenti pentru a gestiona situatiile din timp);
  • colaboratori care vorbeste mult, pun sute de intrebari si apoi presteaza cum cred de cuviinta (dupa ce le oferi mura-ngura) toate informatiile de care au nevoie si nu odata....obositor!
  • colaboratori care inteleg din scurt ce au de facut, presteaza cum trebuie si cand trebuie, fara sa creeze probleme;
  • colaboratori intarziati - oricat ai incerca mereu intarzie. 
  • colaboratori pe care ii formezi cu tine, mai ceva decat pe apropiati, pentru ca mai apoi sa nu mai fie disponibili...aleg sa colaboreze cu un "concurent" cu care intretimp s-a imprietenit si "rezoneaza mai bine"; nu stiu daca as sti dinaite ca vor actiona asa, daca as mai investi atata timp si resurse pentru asfel de persoane. Insa un lucru e clar! asfel de persoane te invata!!! cum e cu increderea, cu informatia....experienta cu oamenii astea te face sa devi mai puternic.
  • colaboratori tineri, care vor sa faca! se implica dar mereu trebuie sa ai grija ca te poti trezi cu surprize . neavand experienta, lucrurile pot iesi prost...de acestea trebuie avut grija, instruiti, formati, "forjati"...Ar putea deveni "profesionisti", daca "ai rabdare". cu cei cu care necesita "indelunga rabdare" mai bine lasi pe altii sa colaboreze, eventual concurenta.
  • colaboratori care vor sa fie platiti inaite sa presteze; care n-au niciodata bani;
  • colaboratori care vin sa presteze cu drag fara sa fie interesati de bani, ci mai degraba sa faca altceva, care sa-i scoata din cotidian;
  • colaboratori - prieteni (odata prestau dar acum fac cu totul altceva. te scot din impas din cand in cand, atunci cand ai nevoie); 
  • colaboratori care vin si pleaca lafel de repede cum au ajuns; iti dau de inteles ca sunt motivati si ca vor sa lucreze (ei te cauta, te suna, trimit emailuri, ba mai mult, vin si la formarea gratuita) dar cand ii contactezi ca ai ceva de lucru pentru ei, nu mai sunt de gasit...dispar...gasesc brusc altceva de facut. Mai bine sa sti dinaite decat sa pierzi vremea prea mult. 
colaboratori, despre colaboratori, tipuri de colaboratori, munca cu oamenii, oameni, oameni apreciati, afaceri mici, afaceri, oameni loiali, munca cu tinerii, karismatici, tineri si karismatici, angajati karismatici, intarziatii la munca, munca cu profesionisti, colaboratori profesionisti, profesionisti, pasionati de munca, oameni cu vocatie, punctualii, responsabilii, angajati loiali, angajati harnici, angajati de incredere, angajati cu karisma, imagine buna a firmei, angajati uituci, angajati vorbareti, angajati neatenti, concurentii, colaboratori trecatori, colaboratori part time.

Multumesc,  oameni buni!



Tipuri de clienti

De mai bine de 8 ani raspund la telefoane si emailuri pentru a oferi diverse servicii. La unele servicii m-am gandit eu sa le ofer, unele pur si simplu le-am introdus in lista de servicii la cerera clientilor.

Ca sa ma amuz sau nu mi-am tot propus sa scriu despre clienti. Nu dupa fiecare discutie raman cu un gust "amar" sau "dulce" dar unele imi raman undeva intiparite o bucata de vreme:)

In ordinea in care mi-i aduc aminte:

  • clientul care confirma programarea si uita sa sune ca s-a razgandit din varii motive;
  • clientul cu care bati palma din prima;
  • clientul care suna pentru altcineva - vrea sa faca surprize;
  • clientul cu multe pretentii si buget mic - vrea servicii de lux pe bani putini, daca ai putea sa faci voluntariat in schimbul imaginii, si mai bine;
  • clientul care precizeaza o gramada de clauze in contract;
  • clientul care vrea o incercare inaite sa se asigure ca va iesi bine treaba;
  • clientul care vrea sa va intalniti neaparat ca sa te si vada- crede ca sunt mai clare lucrurile daca se discuta fata-n fata;
  • clientul care se streseaza pana cand se vede cu evenimentul bine organizat sau cu serviciul oferit de calitate, apoi uita sa faca plata;
  • clientul multumit care plateste la timp si stie sa spuna si o vorba buna la final;
  • clientul multumit care te recomanda dupa;
  • clientul vorbaret, cu chef de glume;
  • clientul dificil si pretentios, care le stie pe toate dinaite;
  • clientul victima care gandeste negativist;
  • clientul nedecis, amana sa confirme ceva,face promisiuni de care poate nu se tine de cuvant;
  • clientul econom, vorbeste mult punand accent pe preturi;
  • clientul fregmatic, greu de impresionat;
  • clientul care suna duminica, in zi de sarbatoare sau seara tarziu, el n-are timp liber, crede ca esti la cheremul lui la orice ora din zi;
  • clientul fidel care vrea cate ceva in fiecare an;
  • clientul nehotarat care pune o multime de intrebari si la final nu vinzi nimic;
  • clientul care vrea ceva anume, sa nu faci greseala sa-i mai propui ceva in plus, s-ar putea sa nu mai vrea nici ce a vrut in prima faza;
  • clientul care l-ai avut o bucata de timp (aproape ca-ti "era prieten"). deja ii faceai si servicii gratuite din cand in cand...odata nu i-ai facut pe "voie" si gata, te-a scos din lista de furnizori!. 

clientul. tipuri de clienti, tipologii de clienti, despre clienti, despre oameni, oameni, comunicare cu clientii, munca, munca cu oamenii,

si lista poate continua....

Le multumesc clientilor pentru ca fara ei serviciile mele n-ar fi fost oferite, inbunatatite, marite ca numar, scoase din practica, etc...



Despre Resurse de petreceri intr-un interviu pentru Diana Ariesan - TheWomen.ro

interviul il puteti vedea pe http://thewoman.ro/ioana-gazdac-resurse-de-petrecerieste-normal-ca-noi-mamele-antreprenor-sa-nu-reusim-sa-le-facem-pe-toate-deodata/

Buna mea colaboratoarea s-a gandit la mine zilele acestea si m-a provocat la un intreviu. Mereu imi prind bine intreviurile astea. Ma ajuta sa-mi aduc aminte de munca pe care am depus-o ca serviciile pe care le oferim sa ajunga in acest stagiu si, in acelas timp, ma mobilizeaza sa cred ca pot sa continui ceea ce mi-am propus.
Mai jos este o parte din "viitoarea mea carte" pe care probabil o voi scoate la pensionare :)

Când ai realizat că îți dorești propria afacere?
Salut, Diana! :)
Dupa vre-o 4 ani de voluntariat si activitate in domeniul taberelor de aventura pentru copii si tineri si 3 ani de activitatea in domeniul petrecerilor de copii, am simtit ca am nevoie ca lucrurile sa se intample mai "profesionist" si mai organizat. Dar "decizia" asta nu am luat-o peste noapte. Lucrurile au evoluat dupa cum observi, incet si foarte incet, ducand la ceea ce acum se numeste o afacere. De fapt la inceput am descoperit locuri si oameni de la care am invatat, apoi m-am format an de an la diferite cursuri si practic, in diferite proiecte...Urmand ca mai apoi, sa ma descopar pe mine si sa-mi planuiesc ce vreau sa fac. Am muncit foarte mult de 5 ani, punand pe primul loc aceasta pasiune a mea pentru animatie. Si dupa mult timp, Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa si duc la indeplinire ceea ce mi-am propus... In mare mi-am atins scopul si dorinta. Dar cand am ajuns in punctul respectiv deja am inceput sa vad ce trebuie sa inbunatatesc, mereu mai este ceva de facut, de reparat, de schimbat, de adaugat...
thewoman.ro, interviuri, aparitii pe bloguri, afaceri mici, cariera in afacere versus familie, resurse de petreceri, munca, antreprenoriat, ioana gazdac, gazdac ioana, antreprenor ioana gazdac, afaceri cu petreceri pentru copii, afacere evenimente pentru copii, idei de afaceri, tineri antreprenori de succes


Cum se împacă statutul de antreprenor cu cel de soție și proaspătă mămică?
Deocamdata foarte bine. Copilul a venit in viata noastra la timpul potrivit, dupa ce ani de zile am muncit si am avut nenumarate satisfactii pe partea asta a carierei. Dupa 5 ani de munca, oarecum am simtit ca am cladit ceva care rezista fara ca eu sa mai fiu 100% acolo si pot sa aloc timp pentru cresterea si educarea copilului. Am noroc ca sotul meu imi sustine proiectelele. Trebuie sa recunosc ca este umpic mai greu de cand am copil sa ma impart intre el si clienti si servicii, insa, in aceeasi masura, ma bucur ca in sfarsit nu mai am timp de pierdut, sunt nevoita sa ma organizez mai bine ca sa reusesc, ceea ce inaite nu puteam sa fac....Cred ca, lafel ca in viata altor mame care au si o afacere, nu le putem face pe toate odata. Mai degraba suntem prezente pe rand, in functie de nevoie, odata mai mult in familie, odata in viata copilului, apoi ne axam pe ce mai este de facut pentru ca serviciile sa poate fii oferite incontinuare si pe bunul mers al afacerii. Cred ca lucrurile in viata mea functioneaza bine pentru ca nu ma grabesc, am rabdare si cel mai important, ma multumesc cu ce am in prezent, fara sa-mi stabilesc obiective foarte greu de atins.

Ce consideri că a contribuit mai mult la crearea și dezvoltarea propriului business: educația pe care ai primit-o în cadrul instituțiilor de învâțământ sau autoeducația antreprenorială, la care ai contribuit tu, prin propria formare? De ce?
:). La afacerea mea au contribuit mai multi factori: faptul ca mama m-a sustinut mereu neconditionat in ceea ce mi-am dorit sa fac; sansa sa cunosc niste oameni care au vazut in mine ceea ce eu atunci, mica fiind, nu mi-am dat seama, de potentialul meu; (cativa profesori si apoi cativa formatori) si dorinta care ardea in mine de a invata si de a ma perfectiona...ca pana la urma oricine ar crede in tine si ar trage de tine, conteaza cum te "lupti tu" pentru ceea ce iti place sa faci si visele tale. Si nu in ultimul rand, dupa cativa ani de practica,  poate umpic de noroc - prezenta mea in Cluj-Napoca, la timpul potrivit (cand pe piata era nevoie mare de serviciile pe care le ofeream); Intamplarea facea ca eu doar "sa ma joc" stiam sa fac atunci. Iar In Cluj-Napoca atunci incepeau sa se deschida spatii de joaca care aveau nevoie de personal.  De fapt afacerea am creat-o dupa multi ani in care eu de fapt am crescut, am invatat, am practicat ceea ce mi s-a potrivit ca o manusa - JOCUL (da, da, m-am jucat)...Nu in ultimul rand, m-am maturizat, si am realizat nevoia aceasta de pe piata. Dumnezeu m-a ajutat cu intuitie si cu cateva abilitati de a atrage tineri in jurul meu. Mai mult decat atat, sa le transmit si lor dragostea si pasiunea asta pentru domeniul animatiei pentru copii, de a-i forma si ajuta sa creasca si ei la randul lor, asfel ca in cativa ani, sa nu mai fiu singura, ci inconjurata de o echipa frumoasa de tineri. Ba, mai mult, sa ajut si alti tineri din alte orase sa faca ce eu am facut la Cluj. Pana la urma chiar asta am simtit. Dupa vre-o 6 ani de joaca cu copiii in care am avut satisfactii nemaiintalnite si de nedescris in cuvinte..Ma hraneam sufleteste intre ei. A venit timpul ca multumirile mele sa vina din a da si a invata pe altii ceea ce eu stiam. Domeniul acesta de afacere pana la urma nu este neaparat vorba de bani cum este vorba de dezvoltare personala, interactiunea si munca cu oamenii de toate varstele.
Ca sa raspund si intrebarii tale, cred ca o mare importanta are educatia din scoala, exemplele de oameni cu care intri in contact in mediul scolar. E asa important sa ai noroc de cateva cadre didactice cu care sa rezonezi, care sa vada in tine un oarecare potential, care sa te scoata din carapacea in care te ascunzi, sa te incurajeze si sa te indrume spre a face ceva. Da, cred ca din scoala pleci cu o teama de a face ceva sau cu un "curaj nebun" de a te avanta spre ceea ce urmeaza. Apoi, binenteles, ca la dezvoltarea afacerii mele au contribuit in foarte mare masura cursurile, training-urile, workshop-urile, intalnirile la care am participat. Pentru ca de fapt asa am realizat ca am nevoie de organizare, am invatat efectiv ce inseamna o afacere, cum sa o dezvolt, promovez si asa mai departe. am intrat in contact cu oameni de afaceri care au afaceri mult mai mari si de la care poti sa invat si carora le-am putut spune despre serviciile mele. Chiar cred ca mie personal mi-a ajutat scoala si mai apoi, autoeducatia. Nu stiu daca aveam acces la informatie daca initial nu mergeam la scoala.
thewoman.ro, interviuri, aparitii pe bloguri, afaceri mici, cariera in afacere versus familie, resurse de petreceri, munca, antreprenoriat, ioana gazdac, gazdac ioana, antreprenor ioana gazdac, afaceri cu petreceri pentru copii, afacere evenimente pentru copii, idei de afaceri, tineri antreprenori de succes


Cum va spune Moș Crăciun povestea voastră (a afacerii) în această iarnă?
Wow, ce provocare! Povestea asta e atat de frumoasa! Ar putea sa nici nu se termine iarna asta :)...Cred ca in general o afacere incepe de la o idee sau o nevoie...De fapt afacerea noastra a inceput din cauza unei nevoi in cazul acesta - nevoia de bani pentru a ma intretine si a ma hrani, de a ma sustine financiar. Eram prin 2008, cand am terminat facultatea. Mama m-a ajutat finaciar pana atunci dar atunci am ales sa raman in Romania, sa nu merg la ea in strainatate. După ce m-am angajat la colegii mei de la Adventure CAMPS  la birou, nu mai primeam ajutor finaciar de la mama. A fost alegerea mea de a rămâne în țară și de a nu pleca afară. Am rămas așadar cu chirie, cheltuieli și facturi pe cap. Salariul era mic și nu-mi ajungea decât pentru chirie și facturi. Mai aveam multe de cumpărat, sora mea era încă la liceu. În Cluj erau câteva spații de joacă (atunci vreo 3 – 4). Șefa mea din acea vreme a început o colaborare cu Școala Internațională unde trebuia să facem animație la petrecerile copiilor de acolo. M-a trimis acolo de câteva ori. Eu între timp am fost chemată din întâmplare la ceva evenimente, sa ma joc cu copiii pe la petreceri aniversare sau botezuri. Facand asta de prin 2004 nu mi-a fost greu sa accept provocarile si adoram sa petrec alaturi de familii si copii.În scurt timp am realizat că nu era personal la spațiile de joacă și doar asta știam să fac – să mă joc. Am început să le caut intentionat, sa le scriu email-uri scurte in care le spuneam ce stiu sa fac și am început să colaborez la început cu un spațiu, apoi cu două.. și ulterior, cu mai multe… Lucrau doar cu educatoarea și nu aveau personal efectiv. Din 2008 până în 2011 mergeam la muncă și după munca de birou fugeam la petreceri după masa sau în wekenduri. Am început să am mai multe solicitări decât puteam onora. De fapt, prin 2010 - 2011 aveam asa multe solicitari incat nu le mai puteam onora singura si atunci a fost nevoie ca echipa de animatori sa se mareasca. Așa se face că am luat-o cu mine pe sora mea, apoi încă vreo trei prietene și tot așa. Cu cei de la Adventure CAMPS am participat la București la târguri cu activități extrașcolare.. Acolo am văzut de fapt ce se făcea în București la petreceri, animatori costumați, servicii, etc. Am venit la Cluj și mi-am propus să fac și eu… Au durat câțiva ani în care munceam fără oprire în weekend-uri. Mai mult decat atat, pretentiile oamenilor au crescut, doreau diferite tematici, costume, mai multe servicii. Niciodata nu am spus ca nu am sau ca nu se poate. Pentru fiecare solicitare ma adaptam, investeam in costume, in formarea oamenilor.  Mi-am cumpărat costume și materiale, mi-am luat prietenele cu mine și asta au fost începuturile… Făceam ce-mi plăcea cu adevarat! Eram apreciată și solicitată. Din 2011 cei de la Adveture CAMPS și-au schimbat politica, au renunțat la postul meu. Între timp însă mi-am creat un PFA și am continuat să lucrez pe cont propiu. Colaborez și acum cu ei. Era o piață asa de liberă la Cluj incat au venit și din Ploiești aici cu serviciile lor, din Alba, etc.  Cand lucram pe cont propiu erau momente cand nu aveam evenimente, timp lungi in care simteam ca s-a terminat, ma apuca teama ca nu o sa am cu ce sa-mi platesc chiria si facturile...Ma batea gandul sa ma angajez, avand nevoie de un venit stabil...m-am si angajat de vre-o doua ori....Insa dorinta si placerea  mea de a munci si a avea rezultate in domeniul acesta au fost mai puternice. m-am ambitionat si mi-am propus sa muncesc asfel incat sa am clienti pe tot parcursul anului. Dealungul anilor am mai făcut câteva cursuri de Lucrător de tineret și de Formator, de antreprenor. După câțiva ani în care am lucrat foarte mult dar haotic, mi-am neglijat partenerul de viata, poate si familia si prietenii, în 2012 am avut șansa să fac un curs de antreprenoriat și de atunci am reușit să fac ca această muncă să se transforme într-o mică afacere ș să trăiesc doar din asta. Bineînțeles că am adăugat mai multe servicii, am început să colaborez cu tineri și cu spații de joacă, să investesc serios în materiale și costume. Și să pun accent pe formarea oamenilor în acest domeniu, al petrecerilor pentru copii. Am creat propriul meu suport de curs, după modelul celor la care am fost, adaptat la evenimente. Îl folosesc la training-uri. Am organizat aceste training-uri la Deva, la Turda, la Huedin, orase mai mici și am ajutat câțiva tineri cu cunoștințele mele să-și dezvolte afacerea lor de Evenimente pentru copii la ei în oraș. Oricând aș mai avea ocazia, cu drag aș mai facea-o. La Cluj ofer formare în general gratuit pentru că intenționez ca la final să rămân cu câțiva tineri în echipă.
Daca la inceput ofeream doar servicii de animatie, cu timpul la solicitarea clientilor, numarul serviciilor s-a inmultit. Avem si costumatii, face painting, body painting , baloane modelate, decoratiuni cu baloane, arcade din baloane, spectacole cu ursitoare de botez, pinata party, mos craciun, kids corner, mascote mari, jocuri si castele gonflabile, programe pentru copii, programe pentru tineri si adulti si lista tot continua...toate acestea au ajuns sa le oferim la cererea si nevoia clientilor. Ne-am schimbat statutul din PFA in SRL si povestea constinua.
"Resurse de petreceri" a luat nastere  cu numele putin mai tarziu, cand deja aveam la oferte o lista intreaga de servicii pe care eu am simtit ca le pot denumi "resurse".Tare mi-ar place sa ne pastram numele si sa fie cat mai mult timp promovat pozitiv de fostii clienti si de viitorii clienti, de colaboratori, furnizori si parteneri. Mai mult decat atat, cred ca oamenii din echipa mea sunt cea mai buna resursa. Ei sunt cei care de fapt au facut ca visele mele sa se implineasca si fac sa aiba continuitate chiar si acum cand eu sunt mai mult in spate. Eu singura nu reuseam niciodata.
Dupa atatea ani de munca pot spune ca afacerea noastra este una mica, care are potential sa creasca. In acest moment pot sa ma sustin din ea. Dar mai sunt multe lucruri  de dezvoltat la ea. Cea mai mare satisfactie o am cand am proiecte mai mari, trebuie sa mobilizez mai multi oameni, sa gandesc programe si activitati, sa implic colaboratori.
Dragii mosului, povestea aceasta este despre a munci cu pasiune si a face ceea ce-ti place -animatie, servicii pentru evenimente-  De a accepta , provocari si de a invata mereu. De la distractia copiilor am trecut la initierea altor tineri cu microbul animatiei. Am rezistat in domeniu pentru ca nu m-am grabit sa fac bani, ci mai degraba am muncit cu placere, fara sa ma plictisesc. Am venit mereu cu idei noi, am adaugat servicii noi. Mi-am creat oportunitati si am profitat de cele care au aparut. N-am refuzat nicio provocare si am incercat sa gasesc solutii, sa le duc pana la final. Abia dupa 5 ani de munca si fara weekend-uri libere si vacante am simtit ca afacerea o sa mearga.

Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?

optimism, perseverenta, rabdare, 


Despre animatie, petreceri si tipuri de animatori intr-un interviu pentru Oana Grecea

interviul se poate vedea pe http://gandurisibucatareala.ro/jocurile-si-metodele-de-animatie-se-invata/

pentru cursuri de formare animatori ma puteti contacta la ioanagazdac@gmail.com sau 0741020439
Prin mâinile Ioanei Găzdac (fondator Resurse de petreceri – Cluj) au trecut zeci de tineri, cărora le-a predat microbul animației, adică i-a învățat cum să umple timpul copiiilor pentru care joaca este cel mai important job. Întâi s-a jucat cu mii de copiii hiperactivi în calitate de animator al spațiilor de joacă și s-a bazat (dincolo de dragostea pentru cei mici) pe ceea ce a învățat a cursuri în România și în străinătate. Din povestea ei am aflat că lucrurile nu trebuie făcute după ureche la un spațiu de joacă și am găsit explicația tinerilor care râd forțat și în scurt timp își părăsesc angajatorul. Militează pentru splitarea meseriei de animator, în cel dedicat taberelor și în cel dedicat petrecerilor de copii. (la finalul articolului Ioana a făcut un tabel cu diferențele dintre cele două).
Jocurile si metodele de animatie se invata
interviuri, aparitii in ziar, aparitii pe bloguri, despre animatie, cariera, afaceri, afaceri mici, animatie, animator de petreceri, animatori de tabere, interviuri pentru blogari,cursuri de animatori, curs animatori de petreceri, curs animator centre de vacanta, formare animatori, animatori pentru petreceri, formator de animatori, resurse de petreceri, resurse de animatie, diferenta intre animatorul de petreceri si animator centre de vacanta
Am început cu animația încă din timpul liceului (am urmat Colegiul Pedagocic “Gheorghe Lazăr” din Cluj – Napoca  la secția “Instructor Animator” unde cadrele didactice încă nu înțelegeau foarte bine cu ce se mănâncă acest domeniu. Era un program pilot al Ministerului pentru că în câțiva ani au revenit la educatori și învățători. În timp ce noi la practică nu intram aproape deloc în contact cu copiii decât observându-i la masă, afterschool sau la Palatul copiilor, au venit cei de la Wold Vision să caute voluntari și au postat un afiș. Din toată generația mea eu am fost singura care m-am dus cu ei atunci. Ne-au format într-un weekend lung cu doi formatori de la București și apoi, până la sfârșitul anului școlar, am reușit să mă implic în proiectul lor de atunci, în câteva ieșiri în satele din apropierea Clujului unde ne-am dus să ne jucăm cu copiii. Eram cea mai mică (17 ani). Restul erau studenți și tineri. Atunci am învățat primele jocuri și metode de animație care mi-au prins tare bine. (Le-am folosit la liceu când în sfârșit făceam ceva cu copiii după ce mâncau la prânz, înaite să-și facă temele la afterschool, la examenul din clasa a XII-a pentru diplomă și ulterior, la Cursul de Animatori Centre de Vacanță unde mi-au descoperit francezii entuziasmul și potențialul).
În Clasa a XII-a cei de la Asociația Română de educație Speologică (ARES)  tot la noi la liceu au făcut invitația de a participa la cursul de Animatori Centre de Vacanță (îl organizau în parteneriat cu o federație franceză de animație (Federația Leo Lagrange din regiunea Parc-du-Vercors). Mama mi-a dat ultimii bani din casă pentru a urma aceste cursuri și eu spun că a făcut cea mai bună investiție pentru viitorul meu – m-a ajutat să-mi descopăr vocația și să lucrez cu pasiune ceea ce-mi place cu adevărat). Pe scurt, am urmat primul stagiu la cursul de Animator centre de vacanță… Nu știam deloc limba franceză dar ei m-au îndrăgit și mi-au propus să fac stagiul practic la ei în Franța. Nu am ezitat și am acceptat.. în aceeași vară am petrecut patru săptămâni la ei în centrele de vacanță și am văzut exact în ce constă această muncă, am învățat limba… iar toamna am urmat al treilea stagiu de formare animatori centre de vacanță la noi în țară tot sub supravegherea lor și a colegilor români… Apoi în cei patru ani de facultate am rămas alături de echipa lor. Între timp au mai dezvoltat alte proiecte de mediu, iar cu asociația CRIM – Centru Român de Inițiativă pentru Mediu – am facut voluntariat… Apoi cu ARES am lucrat ca și animator socioeducativ prin școlile din Parcul Natural Apuseni… în vacanțe lucram în tabere unde am tot fost la cursuri de formare și traininguri și am evoluat (de la animator centre de vacanță la director centre de vacanță și formator de animatori). Când am terminat facultatea m-am angajat la firma lor – Adventure CAMPS. Deci am crescut cu ei din 2004 până în 2011 (cele mai tari tabere de aventură, excursii, vizite și teambuilding-uri ). Pe lângă faptul că am cunoscut o mulțime de oameni, tineri cu pasiuni și cu vocații de la care am învățat o grămadă de lucruri, am învățat să fac o mulțime de activități la care nici n-aș fi visat și am văzut o mulțime de locuri în România și în Franța unde nu mi-aș fi permis să ajung fără să fac voluntariat sau să muncesc cu ei. Dintr-o fată introvertită și speriată am devenit o persoană sociabilă, iubită și respectată pentru ceea ce făcea.
Jocurile si metodele de animatie se invata
Cum am ajuns să lucrez în domeniul evenimentelor pentru copii? La început, tot cu ei. În 2008, după ce m-am angajat la ei la birou, nu mai primeam ajutor finaciar de la mama. A fost alegerea mea de a rămâne în țară și de a nu pleca afară. Am rămas așadar cu chirie, cheltuieli și facturi pe cap. Salariul era mic și nu-mi ajungea decât pentru chirie și facturi. Mai aveam multe de cumpărat, sora mea era încă la liceu. În Cluj erau câteva spații de joacă (atunci vreo 3 – 4). Șefa mea din acea vreme a început o colaborare cu Școala Internațională unde trebuia să facem animație la petrecerile copiilor de acolo. M-a trimis acolo de câteva ori. Eu între timp am fost chemată din întâmplare la ceva evenimete. În scurt timp am realizat că nu era personal la spațiile de joacă și doar asta știam să fac – să mă joc. Am început să le scriu și am început să colaborez la început cu un spațiu, apoi cu două.. și ulterior, cu mai multe… Lucrau doar cu educatoarea și nu erau oameni efectiv. Din 2008 până în 2011 mergeam la muncă și după birou fugeam la petreceri după masă sau în wekenduri. Am început să am mai multe solicitări decât puteam onora. Așa se face că am luat-o cu mine pe sora mea, apoi încă vreo trei prietene și tot așa. Cu cei de la Adventure CAMPS am participat la București la târguri cu activități extrașcolare.. Acolo am văzut de fapt ce făceau în București la petreceri, animatori costumați, servicii, etc. Am venit la Cluj și mi-am propus să fac și eu… Au durat câțiva ani în care munceam fără oprire în weekend-uri. Mi-am cumpărat costume și materiale, mi-am luat prietenele cu mine și asta au fost începuturile… Făceam ce-mi plăcea. Eram apreciată și solicitată. Din 2011 cei de la Adveture CAMPS și-au schimbat politica, au renunțat la postul meu. Între timp însă mi-am creat un PFA și am continuat să lucrez pe cont propiu. Colaborez și acum cu ei. Era o piață liberă la Cluj. Așa că au venit și din Ploiești aici cu serviciile lor, etc. am mai făcut câteva cursuri de Lucrător de tineret și de Formator.
După câțiva ani în care am lucrat mult dar haotic, în 2012 am avut șansa să fac un curs de antreprenoriat și de atunci am reușit să fac ca această muncă să se transforme într-o mică afacere ș să trăiesc doar din asta. Bineînțeles că am adăugat mai multe servicii, am început să colaborez cu tineri și cu spații de joacă, să investesc serios în materiale și costume. Și să pun accent pe formarea oamenilor în acest domeniu, al petrecerilor pentru copii. Am creat propriul meu suport de curs, după modelul celor la care am fost, adaptat la evenimente. Îl folosesc la training-uri. Am organizat aceste training-uri la Deva, la Turda și am ajutat câțiva tineri cu cunoștințele mele să-și dezvolte afacerea lor de Evenimente pentru copii la ei în oraș. Oricând aș mai avea ocazia, cu drag aș mai facea-o. La Cluj ofer formare în general gratuit pentru că intenționez ca la final să rămân cu câțiva tineri în echipă.
Jocurile si metodele de animatie se invata
interviuri, aparitii in ziar, aparitii pe bloguri, despre animatie, cariera, afaceri, afaceri mici, animatie, animator de petreceri, animatori de tabere, interviuri pentru blogari,cursuri de animatori, curs animatori de petreceri, curs animator centre de vacanta, formare animatori, animatori pentru petreceri, formator de animatori,
Calități pentru a ajunge animator de petreceri copii
Dacă ai motivație și îți place domeniul, ai ocazia să le dezvolți pe parcurs, cam în 3-6 luni. Din experiența mea, cred că trebuie să ai totuși câteva de la început: să-ți placă să te joci și să înveți jocuri tot timpul… Pentru petreceri de copii ar trebui să fii tânăr, cu carismă și lipici la copii, Descurcăreț și adaptabil, Responsabil și punctual, Rezistent la stres, Creativ, Comunicativ și cu Inițiativă.
De la început trebuie să fii motivat (ori să-ți placă mult între copii, ori să ai nevoie de bani dar să-ți placă să te joci, ori să vrei să dezvolți personal dar să-ți placă între copii și să te joci…) și cu inițiativă.
Am obsevat că au succes în acest domeniu persoanele care sunt timide între adulți. Între copii se pot relaxa. Acestea îi ajută să devină sociabili, le conferă încredere și îi respectă așa cum sunt. Îi iubesc pentru ceea ce fac. E un cerc plăcut. Tu te joci cu ei, te faci ascultat și plăcut, ai satisfacție pentru că te ascultă, ei se simt bine și te plac pentru că îi distrezi cu propunerile tale, cu felul în care te comporți în preajma lor.
Tinerii peste 17 ani pot să se formeze în acest domeniu făcând parte dintr-o asociație ca și voluntari (în general în cadrul lor au loc asfel de întâlniri).
Pot să urmeze cursuri de formare animatori socioeducativi tot în cadrul proiectelor de la asociații care intenționează să intre în grădinițe sau școli cu informații pentru copii.
Pot urma cursuri de animatori centre de vacanță (eu mai știu pe lângă Adventure CAMPS pe cei de la Tabăra VIAȚA (Petroșsani) și pe cei de la Outdoor 4 You Camps care organizează asfel de cursuri la începutul verii pentru a lucra tinerii cu copiii în taberele lor). Dar cu siguranță mai sunt și alții care fac asta în țară.
Apoi ca să se formeze pentru evenimente și petreceri de obicei aceste training-uri se fac în interiorul firmelor care propun asfel de servicii. În Cluj-Napoca eu le organizez de obicei la început de an și în toamnă după ce vin studenții din vacanță. Le organizez în colaborare cu spații de joacă. Pentru doritori ioanagazdac@gmail.com sau 0741020439.
Jocurile si metodele de animatie se invata
În scurt timp înveți metode de animație și jocuri, să lucrezi în echipă, să vorbești în fața oamenilor, diverse activități de petrecere a timpului, de distracție, dansuri. Apoi, peste câteva luni, activități extrașcolare, ateliere, workshop de picturi pe față, modelaj de baloane, fun science, etc. Ca în orice domeniu este nevoie de timp ca să ajungi să faci o treabă bună. Am obervat că pentru petreceri aniversare sunt mai potriviți tinerii sub 26 de ani. (Pentru petreceri mai serioase, evenimente mari, teambuilding-uri bineînțeles că sunt potrivite persoane între 20 și peste 26 de ani.. până pe la 35 – 40 de ani).
Animatori de petrecere versus animatori de tabere. Acestea două se completează foarte bine. Eu încurajez tinerii cu care lucrez la petreceri să meargă la cursul pentru tabere și să lucreze acolo și invers, le propun celor care lucrează în tabere să vină să muncească la petreceri. Cu toții trebuie să avem spirit ludic și să ne placă să petrecem timpul în compania copiilor.
Am observat că e mai ușor de perfecționat în domeniul animației un tânăr dacă: este educator; a mai făcut voluntariat înainte; a fost în copilărie în tabere; are tangențe cu artele  etc.; are tangențe cu teatrul sau cu dansul. Le este mai greu să se adapteze celor care “adoră copiii ” de la bloc sau de pe stradă, celor care “se știu bine ocupa” de frate/soră, verișori… Celor care nu știu ce fac peste trei luni, celor care n-au răbdare, aerienii dar și cei care se impun și fac militărie.
Jocurile si metodele de animatie se invata
Ce a învățat din experiența cu francezii și de la celelalte cursuri
Din experiența cu francezii am învățat limba franceză :). Cred că de fapt primul curs de animație a fost cel mai util pentru mine pentru că atunci am descoperit că-mi place să mă joc și am descoperit că și altora le place acest lucru, am învățat o mulțime de jocuri de fapt, pe care ulterior, le-am tot folosit în diverse contexte….Francezii au descoperit de fapt potențialul meu și m-au încurajat să continui. De asemenea, i-au încurajat pe colegii mei români să mă “folosească” și să mă pună la treabă. Ei m-au cizelat de fapt. Apoi, cu trecerea timpului am descoperit că prin joacă poți învăța, poți munci/poți face ceea ce-ți place și să și trăiești din asta. Șansa mi s-a acordat. De mine a depins foarte mult să muncesc, să mă implic și să caut să mă perfecționez contiinuu. Am făcut acest lucru pentru că am avut rezultate vizibile și satisfacții personale nenumărate.
Fluctuație de personal pentru că este un domeniu în care se lucrează part time, nu sunt evenimente permanent. Sunt perioade din an când nu se prea fac petreceri…Nu le poți garanta tinerilor că-i poți angaja, că le dai de lucru în fiecare săptămână. În cel mai fericit caz aceștia semnează un contract de colaborare sau voluntariat care nu-i obligă să stea prea mult și nici tu ca “angajator” n-ai cum să-i ți cu forța mai ales după ce i-ai format și ai investit în ei.
Apoi este un domeniu în care nu rezistă toată lumea decât puțin timp pentru că, desi pare ușor să “te joci cu copiii toată ziua”. De fapt, în spate sunt mai multe responsabilități, stres și oboseală. E un domeniu bine plătit (într-un timp scurt faci mai mulți bani) dar la un moment dat alegi să te retragi.
Tinerilor li se schimbă prioritățile (termină școala, se angajează, se căsătoresc și nu mai au timp, vor să fie liberi în weekend-uri sau sărbători când se lucrează la petreceri).
Apoi mai sunt și cei care vin și pleacă pentru că nu li se potrivește domeniul. (Nu e chiar ușor să fii costumat în fața oamenilor și să te “prostesti” serios…) :) oricât de bine ai fi plătit. Ca angajator preferi să ai mai puțini oameni în echipă și buni, decât persoane care nu se potrivesc job-ului.
La unele spații de joacă, se încearcă și se face un “efort” de a se angaja măcar o persoană cu carte de muncă (2 ore, 4 ore, nu conteaza). Acestei persoane ajunge însă să i se pretindă să facă de toate (relația cu clienții, aprovizionarea, pregătirea spațiului înainte de petrecere, prestare la petrecere, curățenia după petrecere și așa mai departe. În cazul acesta tinerii preferă să lucreze “part time”.
10917085_904465869594360_6097757285426172190_n
De ce se închid așa repede spațiile de joacă?
Sunt câteva motive:
Spațiul e închiriat. Unii “părinți” de obicei, poate care vin și din domeniu psihologic, educațional, au impresia că această “afacere cu spațiile de petrecere” e tare profitabilă și investec singuri sau mai bagă și pe alții…. 10, 15 mii de euro pe puțin, dar spațiul e închiriat. Mai întâi trebuie să plătească chiria și cheltuielile și apoi să se “bucure” de câștig. Iar în lunile în care nu prea sunt evenimente trebuie să-și susțină cheltuielile din buzunar sau din lunile mai bune. Nu prea poți avea trei evenimente într-o zi într-o singură locație decât dacă aceasta e foarte mare. La Cluj cam 8 luni rezistă și apoi se închid. Se chinuie să-și mai recupereze investiția. Rezistă un pic mai mult dacă fac cursuri, afterschool în timpul săptămânii.
Apoi unii închid pentru că realizează că nu mai au timp liber deloc. Dezvoltă afacerea pe lângă un job din timpul săptămânii. Dacă mai au și familie, după un an în care mai mult ești la petreceri decât acasă, ajungi să te gândești ce priorități ai. Evenimentele astea au loc în timpul liber. Plus că cine investește într-un spațiu de joacă are de obicei un job mult mai bine plătit decât ce ar câștiga la un spațiu. Munca cu copiii aduce mai mult satisfacții personale. Nu bani.
11188391_976534345720845_3269520996121393972_n
O asfel de afacere se merită să o faci dacă ai spațiul tău. Altfel e mult mai greu să reziști pe piață mai ales dacă sunt mai mulți care fac asta în orașul tău. În orașele mici aceste spații se închid deoarece clienții nu sunt obijnuiți. Cei care le creează trebuie să-și”educe” clienții cu “moda petrecerilor ” pentru copii. Iar asta se face în timp îndelungat, trebuie să ai răbdare. Ca în orice afacere, ai nevoie de 2, 3 ani, poate și mai mulți ca să vezi rezultate și să simți că ai profit. Ori, de multe ori cei care crează asfel de spații, dacă n-au profit rapid, se descurajează și renunță. Munca cu copiii e frumoasă dar pretențiile părinților de multe ori te fac să dai înapoi.
Se mai închid spațiile de joacă și pentru că nu sunt așezate în zone bune. Clienții aleg spațiile din apropierea lor. Dacă n-au personal bun care să se ocupe de clienți, acestea preferă alte locații. (Am întâlnit situații cu spații ce aveau condiții de lux dar patronii nu puteau să accepte pretențiile clienților și stricau atmosfera la petrecere implicându-se și atrăgând atenția că se strică jucăriile, se murdăresc pereții sau tapițerille, ei au făcut investiții și nu concepeau că acestea nu erau respectate. Dar și spații amenajate mediocru unde lumea se simțea bine pentru că aveau personal cu care cei mici se distrau și nu se mai săturau de joacă. Reveneau iar și iar cu toți prietenii lor. Personalul la un loc de joacă e tare important.
Jocurile si metodele de animatie se invata
Ingredientele unei petreceri de copii reușită…
Număr mic de copii (sub 15), locație primitoare și personal care să se ocupe profesionist de copii (cu activități, dansuri, jocuri de petrecere propuse într-un mod plăcut nu ca o obligație), eventual să fie implicați și părinții la jocuri.
Copiii se îndreaptă încotro îi duc părinții lor. Uneori am impresia că se exagerează la petreceri (participă zeci de copii care se cunosc și nu se cunosc între ei, se fac cadouri prea scumpe și se cheltuie o grămadă de bani pe decorațiuni, mancare, bautura, tort…spre satisfactia furnizorilor care pe buna dreptate ca profita daca este cerere. iti vin invitatii la petrecere si apoi esti “dator” sa mergi si tu…Esti “dator” sa faci ca petrecerea ta sa fie si mai “pompoasa”, intr-un spatiu si mai dragut daca se poate… Am inteles. Sunt familii care poate isi permit. Dar acolo unde cheltui mai mult decât salariul pe care îl primești într-o lună chiar nu înțeleg pentru ce să faci un asemenea efort financiar pentru 3-4 ore de petrecere.
Dacă se alege o tematică de către părinți, furnizorii se străduie și amenajează, decorează, gătesc mâncare la tematică, candy bar, tort, etc… rareori se întâmplă ca activitățile propuse să fie agreate de copii. Copiii sunt copii. Ei preferă să se joace. Fie că se joacă la tematică, fie că se joacă și atât, ei sunt fericiți și se distrează dacă au cu cine.
Jocurile si metodele de animatie se invata
Cred că mai bucuroși și fericiți ar fi mulți dintre copii dacă la petreceri părinții lor ar alege să se joace și ei acolo și să se distreze alături de ei, decât decorurile tematice, sau mâncărurile sofisticate. Aici personalul care se ocupă de copii are un rol important în a implica adulții în activitățile de petrecere. De cele mai multe ori copiii sunt duși des la petreceri ca și la un kids parking (îl lasă acolo câteva ore, timp în care mai fac câte ceva).
Despre Ioana Găzdac
Este în domeniul petrecerilor din 2008. Are o afacere cu servicii de petreceri și evenimente pentru copii și familiile acestora. De la distracția cu copiii a trcut la inițierea altora cu microbul animației. Cea mai are satisfacție în prezent vine când are contracte cu evenimente mari, unde trebuie să mobilizeze mai mulți tineri, se gândească programe și activități.
A rezistat în domeniu pentru că nu s-a grăbit să facă bani, pentru că îi place enorm ce face și nu se plictisește. A venit mereu cu idei noi și a tot adăugat servicii. Și-a creat oportunități și a profitat de cele care au apărut. N-a refuzat nicio provocare și a încercat să găsească soluții, să le ducă până la final. Abia după patru ani de muncă fără weekend-uri libere și vacanțe a simțit că afacerea o să meargă.
Recomandări din Cluj…
Diferente intre animator de petrecere si animator de tabara:
Animator de petrecereAnimator de tabără
Scopuldistractia copiilor si apoi educatia loreducatia extrascolara a copiilor, petrecerea timpului copiilor inafara mediului familial
Varsta de la care poti lucrade la 16 ani pana pe la 26 ani,maxim 28, 29de la 18 ani pana la adanci batraneti
Durata formarii7 zileplus practica aproximativ 15 ore20 de zileplus practica 14 zile
Durata activitatiimai multe jocuri care dureaza 2- 5 minutePetreceri de 2-3 orediferite activitati care pot dura si cateva orediverse activitati in mai multe zile in care copiii stau cu animatorii
Pregătireapot fi elevi de liceu, tineri , studenti, educatoripot fi studenti, tineri, cadre didactice, parinti, etc.
difera tipul de activitati care se desfasoara cu copiii, durata lor
Activitățile de bazăjocuri, dansuri, picturi pe fata, baloane modelate,fun science, ateliere diverseSe costumeazăjocuri de grup, activitati outdoor, activitati de interior, drumetii, tir cu arcul, activitati de aventura, biciclete, caiac, etc,activitati educative de mediu, de lucru in echipa, etc.
Responsabilitateresponsabilitate exista dar mai redusa pt ca sunt si parintii de fata si timpul pe care il petrec impreuna e scurtresponsabilitate totala fata de copii pe tot parcursul taberei sau excursiei in care grupul este cu tine