Metode de a scapa de stres si tensiuni

Am descoperit cateva idei de a trece cu ajutorul artei prin perioadele mai stresante:

  1. Ai obosit – desenează flori.
  2. Ești furios – trage o linie.
  3. Simți durere – sculptează.
  4. Te plictisești – ticsește foaia cu diferite culori.
  5. Ești trist – desenează un curcubeu.
  6. Ți-e frică – confecționează obiecte din macramé.
  7. Ești încordat – fă o păpușă-marionetă Motanka.
  8. Ești indignat – rupe hârtia în mici bucăți.
  9. Ești îngrijorat – formează un origami.
  10. Simți tensiune – desenează figuri geometrice.
  11. Nu poți să-ți amintești ceva – transpune labirinturi pe hârtie.
  12. Te-ai dezamăgit – reproduce un tablou.
  13. Ești disperat – desenează drumuri.
  14. Trebuie să înțelegi ceva – desenează mandale.
  15. Ai nevoie să-ți restabilești repede puterea – pictează un peisaj.
  16. Nu știi ce simți – desenează un autoportret.
  17. Vrei să reții în memorie starea – desenează pete colorate.
  18. Dorești să-ți organizezi gândurile – desenează romburi sau careuri.
  19. Nu te înțelegi pe tine însuți și ceea ce-ți dorești în viață – fă un colaj.
  20. Nu te poți concentra – desenează cu puncte.
  21. Nu poți găsi cea mai bună cale de ieșire – desenează valuri și cercuri.
  22. Simți că ești ”blocat” și trebuie să mergi mai departe – desenează spirale.
  23. Trebuie să te concentrezi asupra obiectivului – desenează grile.
sursa http://eustiu.com/

Obiceiuri de Pasti legate de iepuras


Nu tin minte din perioada copilariei sa se fi intamplat ceva special de iepuras la Pasti. Eu cand eram mica stiu doar ca inaite de pasti ne pregateam cu haine noi, curatenie, prajituri si cozonaci. Baietii veneau la udat si adunau o gramada de oua rosii. Apoi, dupa ce am mai crescut chiar participam la curatenie si in zilele de pasti ne jucam cu oua la tinta. Aruncam cu monede dupa oua si daca le nimeream erau ale noastre. Intr-un an, prin clasa a VI-a, niste vecine aveau oua inrosite si colorate de mai multe marimi si forme (de gaina, de rata, de curca, de bibilica)....era mai interant jocul asa.

Dar sa revin la iepurasul din zilele noastre...Am impresia ca "traditia asta" s-a dezvoltat doar de cativa ani. Seamana cu "traditia de Mos Nicolae" si " traditia cu cadourile lui Mos Craciun".
Pentru Mos Nicolae trebuie sa fim cuminti si sa ne spalam papucii. Dimineata (sau, mai nou, acum, seara, gasim in ei dulciuri, fructe sau jucarii, + bota aceea cu fulgi albi).

Mos Craciun la noi venea in seara de Ajun. Pana cand noi eram plecate cu colindul la vecini, mama inpodobea bradul si ne aseza darurile sub el. Deci noua mosul ne aducea bradul impreuna cu cadourile de Craciun (jucarii, haine, dulciuri). As vrea sa continui traditia asta si pentru Andrei.
Dupa ce am crescut si mama a plecat din tara am incercat sa ne creem noi o alta traditie de Craciun. In seara de Craciun, cand bradul e gata, ne adunam cu totii langa brad si ne oferim unii la altii mici cadouri. Langa noi avem mere coapte la cuptor si vin fiert.

In cazul iepurasului, nu stiu....trebuie sa fim cuminti? Ce trebuie sa facem?
Am inteles ca iepurasul lasa cadourile in gradina, intre flori, in iarba sau daca n-avem gradina le ascunde prin casa...Copiii trebuie sa vaneze cadourile. Sau daca e un cadou mai mare, cei mici aduna oua de ciocolata care, ca o carare, duce la cadou.
Daca cei mici au mai crescut pot pregati un cuib cu iarba unde iepurasul sa se poata odihni. Cand va pleca va lasa si cateva cadouri.
Mai putem pregati ouale rosii si apoi iepurasul  lasa cadourile langa oua cand nu suntem atenti.

In principiu mi-ar place sa ramanem cu traditia si cu semnificatia acestei sarbatori. Mai putin cu cadourile.


Pe leagan

Afara se aud pararelele si ne striga sa iesim la aer. Tare mult ne place pe afara.
In fiecare zi descoperim alte parculete din zona. Altadata treceam pur si simplu pe alee fara sa realizez ca acolo este un parculet cu cateva sisteme de joaca pentru cei mici.
In liniste si pace ne-am oprit cu caruciorul intr-unul dintre parculete si pentru cateva minute bune ne-am dat in leagan fredonand pe rand, cate o melodie simpatica de copii...
Fara griji...
Andrei e atat de linistit...
Cateva secunde am fost cuprinsa de contientizarea starii de fericire in care ma regasesc de cateva luni bune...Niste trairi unice, greu de a fi descrise in cuvinte.
Apoi ne-am continuat plimbarea si am ajuns in alt parculet. 

Curatenie

Potrivit civilizatiei orientale daca vom avea grija de curatenia sufleteasca si fizica vom putea fii fericiti. Exista 7 feluri de a ramane curati:

1. “Curăţenia mâinilor”, asta înseamnă să nu luam nimic în plus, sa nu ne insusim lucruri ce nu ne apartin.Ar fi bine sa nu depozitam lucruri de care nu avem nevoie si sa donam la cei ce nu au.  O parte din venituri  în plus, ar trebui sa le dam celor care nu au.
2. “Curăţenia urechilor”, asta înseamnă să nu ascultam oamenii rai, oamenii speriati, nervoşi şi agitaţi şi de asemenea, să ne ferim auzul de cuvinte vulgare, bârfe şi discuţii fără rost.
3. “Curăţenia ochilor”, asta înseamnă să ne ferim ochii de invidie, de răutate, de ură şi dorinţa arzătoare. N-ar trebui sa ne comparam cu altii ci sa mergem pe drumul nostru.
4. “Curăţenia gurii”, asta înseamnă să-ţi păzeşti gura de prea multă vorbărie şi cuvinte vulgare pentru ca vorbele noastre s-ar putea rasfrange asupra noastra.
5. “Curăţenia corpului şi hainelor”, asta înseamnă să-ţi păstrezi corpul şi hainele în curăţenie.Fiecare dintre noi ar trebui sa respectam aceasta.
6. “Curăţenia gândurilor”, asta înseamnă să înlături din minte toate gândurile negative şi rele. Şi, de asemenea, să nu manifeşti milă faţă de propria persoană. De ce să-ţi fie milă de tine? Gandurile negative pot avea repercursiuni asupra sanatatii noastre fizice si emotionale.
7. “Curăţenia sufletului şi a inimii”, Sa fim sinceri in dorintele noastre. Sa Iubim şi sa nu cerem nimic în schimb. Dragostea înseamnă deja fericire. 
In momentul in care veghem asupra curateniei noastre problemele vor disparea de la sine.

Travaliul emotional al devenirii unei mame


Cea mai dificila parte a nasterii este anul de dupa. Este un an de travaliu, cand sufletul unei femei trebuie sa dea nastere mamei din ea.

"Travaliul emotional al devenirii unei mame este mai mare decat travaliul fizic al nasterii; este vorba de zbaterea inimii, care alunga egoismul si teama si fac loc sacrificiului si iubirii.
Este o nastere intima si tacuta a sufletului, dar nu este mai putin importanta decat nasterea copilului, poate chiar mai sacra."  Joy Kusek

devi mama, mama, egoismul si teama, Joy Kusek, citate, citatul zilei. gândul zilei, cum devi mama, travaliul nasterii, travaliul de a deveni mama, primul an din viata copilului, primul an din viata bebelusui, ne obijnuim cu bebelasul, cum devi mamica, fericirea de a fi mama


Anul acesta serbez 8 Martie in calitate de MAMA


Anul acesta serbez 8 Martie cu adevarat... Sunt MAMA
Ii multumesc sotului meu ca m-a transformat in mama, cea mai importanta realizare in viata asta. Traiesc fericirea.




Traiesc un sentiment de fericire care nu se poate descrie in cuvinte. Nu pot decat sa doresc tuturor femeilor din lumea asta sa aiba parte, la timpul potrivit, cu ajutorul Lui Dumnezeu, de o asa bucurie...

femeile nu cuceresc lumea, ele o nasc





From the moment you hold your baby in your arms




From the moment you hold your baby in your arms,
you will never be the same.
You might long for the person you were before,
When you had freedom and time,
And nothing in particular to worry about.
You will know tiredness like you never knew it before,
And days will run into days that are exactly the same,
Full of feeding and burping,
Whining and fighting,
Naps, or lack of naps. It might seem like a never-ending cycle.
But don't forget...
There is a last time for everything.
There will come a time when you will feed your baby
for the very last time.
They will fall asleep on you after a long day
And it will be the last time you ever hold your sleeping child.
One day you will carry them on your hip,
then set them down,
And never pick them up that way again.
You will scrub their hair in the bath one night
And from that day on they will want to bathe alone.
They will hold your hand to cross the road,
The never reach for it again.
They will creep into your room at midnight for cuddles,
And it will be the last night you ever wake for this.
One afternoon you will sing 'the wheels on the bus'
and do all the actions,
Then you'll never sing that song again.
They will kiss you goodbye at the school gate,
the next day they will ask to walk to the gate alone.
You will read a final bedtime story and wipe your last dirty face.
They will one day run to you with arms raised,
for the very last time.
The thing is, you won't even know it's the last time
until there are no more times, and even then,
it will take you a while to realise.
So while you are living in these times,
remember there are only so many of them and
when they are gone,
you will yearn for just one more day of them
For one last time.
Author unknown

Fericirea



La un seminar pentru cupluri ce s-a desfășurat la Universitatea din Fresno (California, SUA), unul dintre vorbitori i-a adresat o întrebare unei femei: „Soțul d-voastră vă face fericită? Cu adevărat vă face fericită?”

În acel moment, soțul se întinse, arătând o mare siguranță. Știa că soția va spune da, deoarece nu se plângea niciodată.

Soția sa, totuși, a răspuns printr-un ”NU” , foarte clar!

„Nu, soțul meu nu mă face fericită”!

Bărbatul a rămas dezorientat, dar ea a continuat: „Soțul meu nu m-a făcut niciodată fericită și nici nu o va face. Eu sunt fericită. Dacă eu sunt sau nu fericită nu depinde de el, ci de mine. Eu sunt singura persoană de care depinde fericirea mea.

Eu decid să fiu fericită în orice situație și în orice moment al vieții mele, deoarece, dacă fericirea mea ar depinde de cineva, de lucruri sau de circumstanțe de pe Pământ aș avea mari probleme.

Tot ceea ce există în această viață e într-o mișcare continuă: ființa umană, bogățiile, corpul meu, clima, șeful meu, plăcerile, prietenii, sănătatea mea fizică și mentală, și aș putea să adaug o listă cu lucruri interminabilă.

Trebuie să decid să fiu fericită independent de tot ceea ce există! Dacă astăzi am casa plină sau goală, sunt fericită! Dacă ies singură sau însoțită, sunt fericită! Dacă munca mea este bine plătită sau nu, sunt fericită!

Astăzi sunt căsătorită, dar eram deja fericită când eram singură.

Sunt fericită de mine. Alte lucruri, persoane, momente sau situații sunt pentru mine experiențe care pot să-mi ofere momente de bucurie sau de tristețe.

Învăț din experiențele trecătoare și trăiesc pe cele care sunt eterne precum a iubi, a ierta, a ajuta, a înțelege, a accepta, a consola.

Sunt persoane care zic: „Astăzi nu pot să fiu fericit pentru că sunt bolnav, pentru că nu am bani, pentru că e cald, pentru că e foarte frig, pentru că cineva m-a jignit, pentru că o persoană nu mă mai iubește, pentru că nu știu să mă pun în valoare, pentru că soțul meu nu e cum speram, pentru că fiii mei nu mă fac fericită, pentru că prietenii mei nu mă fac fericită, pentru că slujba mea este mediocră” și așa mai departe.

Iubesc viața pe care o am nu pentru că ar fi mai ușoară ca a altora, ci pentru că am decis să fiu fericită ca și persoană și sunt responsabilă de fericirea mea.

Când eliberez pe soțul meu sau pe oricare altă persoană de această obligație, îi ușurez de greutatea de-a mă purta pe umerii lor. Viața fiecăruia devine mult mai lejeră.

În acest fel am reușit să am o căsătorie reușită în cursul anilor”. Să nu lași în mâinile nimănui o responsabilitate așa de mare precum susținerea fericirii tale! Fii fericit, chiar dacă e cald, chiar dacă ești bolnav, chiar dacă nu ai bani, chiar dacă cineva te-a rănit, chiar dacă cineva nu te iubește.

Toate acestea sunt valabile pentru bărbați și femei de orice vârstă.
Traducere: AMR
Sursa http://www.e-communio.ro/

Cu tot ceea ce am trait eu pana acum voi intra intr-o casnicie.....

S-ar putea sa fiu mai sensibila in perioada asta...Nu stiu...Sigur sunt uituca, nu ma stresez...Ma regasesc majoritatea timpului intr-un balon roz, linistita, lipsita de stres. Mai mereu obosita si gata sa ma pun la un pui de somn... (De la vreme  :) ). In general, nu sunt afectata de nimic.

Insa intr-una din seri, am trecut pe la niste rude sa le lasam invitatia la nunta. Desi intalnirea a fost obijnuita (cu remarci ca nu trec deloc pe la ei ca si cand NU VREAU, desi ii caut cel putin odata pe an si la telefon, in timp ce ei de 30 de ani odata nu au dat un telefon- treaca! nu e necesar), am ramas cu un gust amar, ce-i drept, scurt dar nu l-am putut scoate din minte total...

Printre urarile de bine si noroc, incontienti, sub urmarile propiilor lor frustrari si prejudecati, mi-au insuflat ideea ca exista posibilitatea ca viitoarea nostra casnicie sa n-aiba chiar asa "succes" dat fiind faptul ca experienta copilariei mele n-a fost tare exemplara, cu mama care a divortat de tata alcoolic, care nici in ziua de azi nu s-a schimbat si consuma alcool oridecateori il are in fata. Daca seaman cu mama nu o sa stau eu asa mult sa "sufar" si sa ma "sacrific" o viata pentru "familie".

De fapt ce m-a afectat? Adevarul?
Care este adevarul? (tata tanar cu o mama posesiva doritoare sa detina controlul...Mereu la mijloc intre nevasta tanara si necoapta si mama neinteleapta...A ales "cea mai usoara" cale - alcoolul. Cea mai rea alegere posibila, avand o personalitate violenta fizica si verbala, consumul de acool nu l-a ajutat deloc, mai mult l-a dus la nebunie si la distrugerea familiei. Dupa ani intregi de violenta verbala si fizica pana aproape de moarte, mama si-a luat inima in dinti si pe noi, si a plecat din casa care pana nu de mult era casa noastra. A trebui sa treaca peste vorbe, prejudecati, judecata familie, a vecinilor si a rudelor...A trebuit singura, sa munceasca pentru doi parinti ca sa ne creasca avand si doua si trei locuri de munca.....Ani de zile pana nu de mult, singura ne-a intretinut si s-a asigurat sa avem tot ceea ce au copiii cu "familii normale". A ales sa traiasca pentru noi si sa ne creasca cum a putut mai bine, sa ajungem oameni...Inloc sa fie omorata in bataie si sa ne lase in grija lui.... In timp ce el de atunci si acum, abia daca reuseste sa se intretina pe el...A ramas pe capul mamei sale si a familiei (pentru ca poate, de acolo le vin lor frustrarile)....Ce sa vorbim de pensie alimentara sau vizite...

Desi, probabil insuficient de matura atunci, avand si ea partea ei de vine, mama a facut cea mai buna alegere posibila vreodata pentru noi. A ales sa se lupte!!!! Iar acum, la maturitatea noastra are timp si pentru ea, in sfarsit. Mama isi traieste viata normal, abia acum la 50 de ani.

Daca se pune problema exemplului, mereu voi alege exemplul mamei mele! A ales varianta in care sa ne creasca in liniste, sa ajungem oameni nu frustrate! Sa traim in pace si armonie, nu in permanenta frica de bataie si moarte....

Ani de zile am trait urmarile divortului si a ceea ce am trait in ultimii ani in casa noastra inaite ca mama sa -si ia inima in dinti si sa plece cu noi. Acum la 30 de ani cred ca sunt bine...Insa constienta ca niciodata nu voi scapa de "acele traume".

Au copiii vre-o vina pentru imaturitatea parintilor si pentru deciziile pe care ei le iau in viata? NU!

Doi tineri cand se casatoresc cu siguranta nu se gandesc la despartire. In mic procent contientizeaza ca vor avea parte si de greutati pe parcursul vietii impreuna. Pana la urma asa este viata aceasta. Insa de la probleme ce pot fii rezolvate la traume familiale este aparent, o cale lunga. Personal nu-mi incep casnicia gandindu-ma la divort. Mai mult, tocmai pentru ca stiu cat de greu ne-a fost noua ca si copii dupa divort, si mamei care ne-a crescut singura, cu atat mai mult imi doresc o familie unita...Imi doresc ca Dumnezeu sa-mi dea destula intelepciune pentru a ma bucura de ceea ce-mi ofera si pentru a sti sa gestionez situatiile atunci cand vor aparea.

De un lucru sunt sigura! Viata e prea scurta pentru a trai nefericiti. Imi doresc ca mereu sa iau deciziile cele mai bune pentru ca sa-mi traiesc viata fericita si linistita.


Suntem suma trairilor si experientelor pe care le parcurgem zilnic de la nastere pana la moarte. Cu tot ceea ce am trait eu pana acum voi intra intr-o casnicie.....(copilarie plina de joaca si prieteni multi, copilarie trista plina de frica de bataie......pre adolescenta retrasa si aparent romantica incurabila..introvertita ..prea linistita....adolescenta cu visari cu ochii deschisi, tanara plina de viata, inocenta, energica si visatoare....ani de zile cu frica de a nu ramane "singura"...Apoi tanara, puternica, cu idei si initiativa...luptatoare si un lider innascut:)....Descurcareata :)...Viitoare sotie si mama...)
Pana la urma nu fiecaruia dintre noi ni se intampla asta?

Prea mult analizez lucrurile...Mai bine mi-as trai viata ;) Iar in perioada aceasta este intensa :), n-avem timp sa ne plictisim. Presimt ca va urma una si mai si:)....


Cand esti insarcinata timpul incepe din nou sa treaca mai incet, lucrurile se reaseaza

Zilele acestea am realizat ce placuta e aceasta perioada.
Toata lumea in jur emana sentimente pozitive; Se bucura pentru noi...
Daca pana acum cateva luni nu ne mai ajungea timpul...Eram intr-o continua alergatura, iata ca a reinceput ca timpul sa treaca mai incet, eu sa ma misc mai incet :) Si cu toate acestea, sa rezolvam tot ce avem de rezolvat.

E asa tare perioada asta! Pana nu de mult aveam chef de distractie, de iesiri in oras pana tarziu, Satisfactia mea era sa prind contracte care sa ma provoace la tot felul de servicii. Apoi, pur si simplu nu mai gaseam satisfactie in nimic din ceea ce odata ma hraneam sufleteste - munca mea...
Am ajuns sa simt ca este timpul ca viata mea profesionala sa treaca pe locul doi si sa-mi doresc sa am un copil. Acesta sa fie motivatia mea pe viitor...Bucuria si satisfactia mea.
Dumnezeu ne da intotdeauna ceea ce dorim la timpul potrivit...Doar atunci cand suntem pregatiti sa putem sa le facem fata provocarilor.

Intretimp am aflat ca vom avea un baietel...Perioada initiala cu greturi a trecut. Am reinceput sa am energie:)...Numa bine ca trebuie sa ne organizam nunta.

E o perioada frumoasa, intensa. Zi de zi alergam prin oras sa punem tara la cale, sa ne vedem cu oamenii, sa mai taiem ceva de pe lista de facut pana la ziua cea mare.

In plus, ne cautam si "casuta visurilor".

:) Ma amuz gandindu-ma ca la inceput de an pe lista mea de facut nu erau atat de multe lucruri importante....Iata cum, zi de zi sunt surprinsa cat de multe facem....Cred ca pana la sfarsitul acestui an vom avea familia noastra si casa noastra si copilul nostru....O noua viata :)...Toate acestea se petrec ca un miracol frumos sub ochii nostri. Norocul a dat peste noi si din niste tineri care deja nu-si mai gaseau linistea si armonia vom avea din nou motivatie de a trai frumos in viata asta si motivatie pentru ce sa ne zbatem in lumea asta....